• Companies incorporation
• Real estate transactions
• Business Contracts
• Recovering Debts
• Bankrupcy
• Employment Law
• Divorce & Separation
• Business Law
• Real Estate Revendication
• Criminal Law
• Civil Law
• Administrative & Fiscal Litigation
• Accounting & Taxation services
• Non-Profit Associatons & Foundations
• Malpractice

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite,

dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,

au convenit după cum urmează:

ART. 1 Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2 Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale ori al subdiviziunilor sale administrative sau al autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute acestea.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(denumite în continuare „impozitul român”);

b) în cazul Regatului Arabiei Saudite:

(i) Zakat-ul;

(ii) impozitul pe venit incluzând impozitul pe investiţiile în gaze naturale;

(denumite în continuare „impozitul saudit”).

4. Prevederile prezentei convenţii se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite de oricare dintre statele contractante după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale ambelor state contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ART. 3 Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul „România” înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

b) termenul „Regat al Arabiei Saudite” înseamnă teritoriul Regatului Arabiei Saudite care include de asemenea zona din afara apelor teritoriale unde Regatul Arabiei Saudite îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţionale asupra apelor sale, fundului mării, subsolului şi resurselor naturale în virtutea legislaţiei sale şi dreptului internaţional;

c) expresiile „un stat contractant” şi „celălalt stat contractant” înseamnă România sau Regatul Arabiei Saudite, după cum cere contextul;

d) termenul „persoană” include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane;

e) termenul „societate” înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca fiind o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile „întreprindere a unui stat contractant” şi „întreprindere a celuilalt stat contractant” înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia „trafic internaţional” înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;

h) termenul „naţional” înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetăţenia României sau naţionalitatea Arabiei Saudite;

(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

i) expresia „autoritate competentă” înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Regatului Arabiei Saudite, Ministerul Finanţelor reprezentat de ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în cadrul legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenţia, orice înţeles pe care îl are în cadrul legislaţiei fiscale a acelui stat prevalând asupra înţelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acelui stat.

ART. 4 Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia „rezident al unui stat contractant” înseamnă:

a) orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de înregistrare, locului său de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice unităţi administrativ-teritoriale ori subdiviziuni administrative sau autorităţi locale ale acestuia;

b) o persoană juridică organizată în baza legilor unui stat contractant şi care în general este scutită de impozit în acel stat şi care este înfiinţată şi menţinută în acel stat fie:

(i) exclusiv în scop religios, caritabil, educaţional, ştiinţific ori altul similar; sau

(ii) pentru a acorda pensii sau alte beneficii similare salariaţilor în baza unui plan de pensii.

Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1 al acestui articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă aceasta este naţional al ambelor state contractante sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

ART. 5 Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia „sediu permanent” înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia „sediu permanent” include, dar nu se limitează la:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier;

f) orice loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia „sediu permanent” include de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de asamblare sau de instalare ori activităţile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când asemenea şantier, proiect sau activităţi durează mai mult de 9 luni;

b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de o întreprindere prin salariaţi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex) într-un stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia „sediu permanent” se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării sau expunerii de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării sau expunerii;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele a) – e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar;

g) vânzarea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale după închiderea acelui târg sau acelei expoziţii.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, atunci când o persoană – alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 – acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, dacă acea persoană are şi exercită în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 al acestui articol care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă colectează prime sau asigură riscuri pe teritoriul celuilalt stat contractant.

7. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6 Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Expresia „proprietăţi imobiliare” are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

ART. 7 Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile care sunt efectuate în scopul activităţii de afaceri a sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuşi, nu vor fi permise asemenea deduceri în legătură cu sume, în situaţia în care acestea există, plătite (altfel decât ca rambursare a cheltuielilor efective) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau către oricare dintre birourile sale, sub formă de redevenţe, onorarii ori alte plăţi similare în schimbul folosirii patentelor sau a altor drepturi ori sub formă de comision pentru servicii specifice prestate sau pentru management ori, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub formă de venituri din titluri de creanţă aferente împrumuturilor băneşti acordate sediului permanent. De asemenea, nu vor fi luate în considerare la determinarea profiturilor unui sediu permanent sumele percepute (altfel decât ca rambursare a cheltuielilor efective) de sediul permanent de la sediul central al întreprinderii sau de la oricare dintre birourile sale, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul folosirii patentelor sau a altor drepturi ori sub formă de comision pentru servicii specifice prestate sau pentru management ori, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub formă de venituri din titluri de creanţă aferente împrumuturilor băneşti acordate sediului central al întreprinderii sau oricăruia dintre celelalte birouri ale sale.

4. Termenul „profiturile întreprinderii” include, dar nu se limitează la veniturile obţinute din activităţi industriale, comerciale, bancare, de asigurare, din transportul pe ape interioare, prestarea de servicii şi închirierea proprietăţii mobiliare personale tangibile. Acest termen nu include desfăşurarea de profesii independente de către o persoană fizică.

5. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

6. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

7. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente pentru a proceda altfel.

8. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8 Transport naval şi aerian

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Expresia „profituri obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor” include:

a) profiturile obţinute din închirierea în întregime (pentru o perioadă de timp sau pentru voiaje) a navelor sau aeronavelor utilizate în transportul internaţional;

b) profiturile obţinute din închirierea pe bază nudă a unor nave sau aeronave utilizate în transportul internaţional;

c) profiturile obţinute din utilizarea sau închirierea containerelor şi a echipamentului aferent utilizat în transportul internaţional care este legat de venitul obţinut din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor.

3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

4. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

ART. 9 Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat – şi impozitează în consecinţă – profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi dacă este necesar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10 Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Totuşi, astfel de dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant către Guvernul celuilalt stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială ori o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală a acestuia sau oricărei agenţii ori instituţii (inclusiv o instituţie financiară) deţinută în întregime de celălalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia vor fi scutite de impozit în primul stat menţionat.

4. Termenul „dividende” folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14 din prezenta convenţie, după caz.

6. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat ori când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite ori profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

ART. 11 Venituri din titluri de creanţă

1. Veniturile din titluri de creanţă provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de venituri din titluri de creanţă sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al veniturilor din titluri de creanţă este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a veniturilor din titluri de creanţă.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, veniturile din titluri de creanţă provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă:

a) plătitorul veniturilor din titluri de creanţă este Guvernul acelui stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială ori o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală a acestuia; sau

b) veniturile din titluri de creanţă sunt plătite Guvernului celuilalt stat contractant sau unităţii administrativ-teritoriale ori subdiviziunii administrative sau autorităţii locale a acestuia sau oricărei agenţii ori instituţii (inclusiv o instituţie financiară) deţinută în întregime de celălalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia; sau

c) veniturile din titluri de creanţă sunt plătite către orice altă agenţie sau instituţie (inclusiv o instituţie financiară) în legătură cu împrumuturi contractate în aplicarea unui acord încheiat între guvernele statelor contractante; sau

d) veniturile din titluri de creanţă sunt plătite pentru un împrumut acordat, asigurat sau garantat de o instituţie publică în scopul promovării exporturilor.

4. Termenul „venituri din titluri de creanţă” folosită în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate venituri din titluri de creanţă în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al veniturilor din titluri de creanţă, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin veniturile din titluri de creanţă printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite astfel de venituri este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14 din prezenta convenţie, după caz.

6. Veniturile din titluri de creanţă se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul unor astfel de venituri, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare a unor astfel de venituri şi aceste venituri se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de venituri se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană suma veniturilor din titluri de creanţă, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unei astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12 Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul „redevenţe” folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf sau filmelor ori benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14 din prezenta convenţie, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unei astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13 Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 6 din prezenta convenţie şi situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile realizate din înstrăinarea acţiunilor care constituie o participare într-o societate (alta decât o societate listată pe o piaţă bursieră) rezidentă a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele precedente, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14 Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de următoarele situaţii când un astfel de venit poate fi impus de asemenea în celălalt stat contractant:

a) dacă dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale; în acest caz, numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe poate fi impusă în celălalt stat contractant; sau

b) dacă prezenţa sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte din venit care este obţinută din activităţile sale desfăşurate în celălalt stat poate fi impusă în celălalt stat.

2. Expresia „servicii profesionale” cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15 Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19, 20 şi 21 ale acestei convenţii, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii obţinute sunt impozabile în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de către sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul le are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 16 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

ART. 17 Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile articolelor 14 şi 15 ale acestei convenţii, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol aşa cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile articolelor 7, 14 şi 15 ale acestei convenţii, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din activităţi desfăşurate în celălalt stat contractant, astfel cum sunt menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale acestui articol, sunt scutite de impozit în celălalt stat contractant dacă vizita în celălalt stat contractant este suportată în întregime sau în principal din fonduri publice ale primului stat contractant menţionat, ale unităţii administrativ-teritoriale ori ale subdiviziunii administrative sau ale autorităţii locale a acestuia sau are loc în baza unui acord sau aranjament cultural încheiat sau făcut între guvernele statelor contractante.

ART. 18 Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19 al acestei convenţii, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plăţi făcute în baza unei scheme publice care este parte a sistemului de asigurări sociale a unui stat contractant sau a unei unităţi administrativ-teritoriale ori a unei subdiviziuni administrative sau a unei autorităţi locale a acestuia sunt impozabile numai în acel stat.

ART. 19 Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi ori subdiviziuni sau autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi ori subdiviziuni sau autorităţi este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile articolelor 15, 16, 17 şi 18 ale acestei Convenţii se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia.

ART. 20 Studenţi

1. Plăţile pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student, un stagiar sau un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

2. Remuneraţiile pe care un student, un stagiar sau un practicant care este sau a fost anterior un rezident al unui stat contractant le obţine dintr-o activitate salariată pe care o desfăşoară în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat, nu se impun în acel stat dacă activitatea salariată este direct legată de studiile sau de pregătirea sa desfăşurată în primul stat menţionat.

ART. 21 Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică ce este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior venirii sale în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia oricărei/oricărui universităţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit care este recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 22 Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6 al acestei Convenţii, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14 din prezenta convenţie, după caz.

ART. 23 Metode de eliminare a dublei impuneri

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în celălalt stat contractant, primul stat contractant menţionat va acorda ca deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat contractant. Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în celălalt stat contractant.

2. În cazul Regatului Arabiei Saudite, metodele de eliminare a dublei impuneri nu vor împiedica aplicarea prevederilor regimului de colectare a Zakat-ului în ceea ce priveşte naţionalii saudiţi.

ART. 24 Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale ambelor state contractante se vor strădui să rezolve prin înţelegere amiabilă orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri, în cazuri care nu sunt prevăzute în prezenta convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.

ART. 25 Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolul 1 al acestei convenţii. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca fiind confidenţială în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 26 Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 27 Alte prevederi

Prevederile prezentei convenţii nu afectează aplicarea prevederilor legislaţiei interne vizând evaziunea fiscală şi evitarea plăţii impozitelor privind limitarea cheltuielilor şi a oricăror deduceri care apar din tranzacţii între întreprinderi ale unui stat contractant şi întreprinderi situate în celălalt stat contractant, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale înfiinţării unor astfel de întreprinderi sau a tranzacţiilor realizate între acestea a fost de a obţine beneficii de pe urma prezentei convenţii care altfel nu ar fi putut fi obţinute.

ART. 28 Intrarea în vigoare

1. Fiecare dintre statele contractante va notifica celuilalt pe căi diplomatice îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei convenţii. Convenţia va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare lunii în care a fost primită ultima din aceste notificări.

2. Prevederile convenţiei se vor aplica:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, pentru sumele plătite în sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care convenţia intră în vigoare; şi

b) în ceea ce priveşte alte impozite, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care convenţia intră în vigoare.

ART. 29 Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată. Fiecare dintre statele contractante poate denunţa convenţia pe căi diplomatice prin remiterea către celălalt stat contractant a unei notificări scrise de denunţare nu mai târziu de a 30-a zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic, începând la 5 ani după anul în care convenţia a intrat în vigoare.

2. În această situaţie, convenţia va înceta să se aplice:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, pentru sumele plătite după sfârşitul anului calendaristic în care a fost remisă o astfel de notificare; şi

b) în ceea ce priveşte alte impozite, pentru anii fiscali începând după sfârşitul anului calendaristic în care a fost remisă o astfel de notificare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Riad la 26 aprilie 2011, în două exemplare în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Baconschi,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Regatului Arabiei Saudite,

Hamad Bin Sulaiman Al-Bazai,

viceministrul finanţelor

PROTOCOL

la Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

La semnarea Convenţiei încheiate astăzi între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, s-a convenit ca următoarele prevederi suplimentare să facă parte integrantă din prezenta convenţie.

Se înţelege că:

1. Cu referire la subparagraful d) al paragrafului 1 al articolului 3, termenul „persoană” include de asemenea statul şi unităţile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrative sau autorităţile locale ale acestuia.

2. Cu referire la articolele 5 şi 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exportul de mărfuri către celălalt stat contractant nu sunt impozabile în celălalt stat contractant. Atunci când contractele de export includ alte activităţi desfăşurate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent, profiturile obţinute din astfel de activităţi sunt impozabile în celălalt stat contractant.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul protocol.

Semnat la Riad, la 26 aprilie 2011, în două exemplare în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Baconschi,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Regatului Arabiei Saudite,

Hamad Bin Sulaiman Al-Bazai,

viceministrul finanţelor